Românul la nevoie și cârcoteală se cunoaște

Inevitabil, s-a născut întrebarea: da’ cu ai noștri ce facem?

Păi, ce să facem?

Ne oprește oare cineva să procedăm la fel cu românii aflați în nevoie și care sunt mult mai mulți decât credem?

Bineînțeles că nu.

Un bun prieten îmi spunea, cam așa: dacă toți cârciumarii din țară ar dona câte 10 mese calde pe zi, n-ar mai exista român flămând. E posibil, doar că asta nu este treaba cârciumarilor, ci este treaba statului. Da, poate fi și a celor care au din belșug, dar nu dau, dar să ai grijă de cei săraci este în primul rând treaba autorităților centrale și locale. Sigur că statul și cei cu dare de mână s-ar putea uni într-un demers comun, astfel încât niciun român să nu se mai culce flămând, dar noi trăim în țara în care statul, prin cocoașa de taxe, impozite și amenzi, face tot ce poate și tot ce știe pentru ca cei care îl duc în spinare, adică oamenii de afaceri, să flămânzească. Iar dacă cei care sunt motorul statului nu mai au pentru ei, atunci cum să îi poată susține și pe alții? Ideal ar fi ca toți românii să își poată permite hrana cea de toate zilele, ideal ar fi ca niciun român să nu experimenteze sărăcia. Doar că de la ideal la faptă, în România cea de toate zilele drumul este din ce în ce mai lung.

Pe lângă întrebarea, “ce facem cu săracii noștri?”, s-a născut și cârcoteala: “n-ai văzut cu ce mașini au intrat ucrainenii în țară, ce bani au pe ei? De ce să mai rupem de la gura noastră, când e clar că au ce să mănânce?”

În primul rând, pentru că marea diferență dintre noi și ei este aceea că noi avem casă, iar cei mai mulți dintre ei nu mai au; noi avem țara noastră, ei încă nu știu ce vor mai avea și sub stăpânirea cui vor fi. În al doilea rând, ucrainenii nu vin în excursie, ci fug din calea războiului; chiar și cei cu bani, tot de război fug. Nu în ultimul rând, nu poți judeca o masă de câteva sute de mii de refugiați după câteva zeci mai răsăriți.

S-o luăm logic: dacă România ar fi fost astăzi în locul Ucrainei, oare cine ar fi fugit primii? Evident că cei cu bani, cei cu mașini, care s-ar fi putut reloca rapid, fără prea mare stres, într-unul din statele vecine sau chiar mai departe, în funcție de buzunar.

Cine ar fi plecat la urmă? Cei care nu au cu ce să dea șpagă la graniță, cu ce să facă mai multe plinuri la mașină, cu ce să se cazeze temporar, care nu au alți bani de buzunar decât salariile care abia dacă le ajung de la o lună la alta, iar aceștia sunt mai mulți decât primii.

Ucraina numără astăzi în jur de 44.000.000 locuitori, iar statisticile ne spun că până acum au fugit din cauza invaziei în jur de 4.000.000, aproape 10%, semn că grosul populației a rămas pe loc, fie pentru că tot mai speră la o pace rapidă, fie pentru că invazia nu s-a întins pe tot cuprinsul țării sau…fie pentru că pur și simplu nu își permit să fugă.

În anul 2020, PIB-ul Ucrainei a fost de 155 miliarde de dolari, al României de 247 miliarde de dolari (https://tradingeconomics.com/ukraine/gdp).

În același an, PIB-ul Ucrainei pe cap de locuitor a fost de 3.115 dolari, al României de 10.830 dolari (https://tradingeconomics.com/romania/gdp).

La începutul acestui an, salariul minim în Ucraina era de 171 euro, în timp ce în România se situa la 308 euro.

Deci, PIB-ul României este de 1,57 ori mai mare, PIB-ul pe cap de locuitor este de 3,47 ori mai mare iar salariul minim de 1,80 de ori mai mare decât cele din Ucraina.

Ponderea alimentelor de bază (lapte, pâine, orez, ouă, brânză, carne de pasăre și de vită, fructe, legume) în salariul minim a fost la începutul acestui an de 36% în Ucraina și 22,5% în România (https://economedia.ro/harta-salariilor-minime-din-64-de-tari-cum-sta-romania-dupa-cresterea-de-10-de-la-inceputul-anului.html#.YkSXUC29SRs).

Adică, unui ucrainean simplu, după ce cumpără 10 litri de lapte, 10 franzele a câte 500 g., 1,5 kg. de orez, 20 de ouă, 1 kg. de brânză, 6 kg. de carne de pasăre și de vită, 6 kg. de fructe și 8 kg. de legume, îi mai rămâne 64% din salariul minim, adică 109 euro, în jur 550 de lei vechi. Să raportăm acești bani la facturile noastre la energie și gaze? Mai bine nu.

Acum, atenție.

În România trăiesc în jur 8,5 milioane de persoane în risc de sărăcie sau excluziune socială. O treime din populație este afectată de privare materială severă, adică nu-și poate permite să achiziționeze articole considerate dezirabile sau chiar necesare pentru a duce un trai decent. Tot pe tărâmul mioritic se întâlnește și cea mai mare inegalitate între bogați și săraci din Uniunea Europeană; cei mai prosperi 20% dintre români au venituri de peste șapte ori mai mari decât cei mai săraci 20% dintre locuitorii țării (https://ro.wikipedia.org/wiki/Sărăcia_în_România).

Trecem granița la nord, unde M.V. Institutul Ptukha de Demografie și Cercetare Socială al Academiei Naționale de Științe din Ucraina a publicat un studiu privind impactul COVID-19 asupra sărăciei. Până la sfârșitul anului 2020, 45% din populația Ucrainei a intrat în categoria săracilor, în condițiile în care în anul 2019 procentul era ceva mai mic – 37,8. Studiul definește sărăcia ca acel venit aflat sub nivelul minim de existență, și care a variat între o medie de 115-130 USD de persoană în 2019. Chiar dacă majoritatea populației din Ucraina își poate satisface nevoile de bază, aceasta nu deține venituri suplimentare. Oamenii bogați reprezintă aproximativ 5%

https://en.wikipedia.org/wiki/Poverty_in_Ukraine.

Un lucru este destul de limpede: un simplu salariat ucrainean, cu salariul minim din țara sa, nu poate trăi în România.

Așadar, cei mai mulți dintre refugiați sunt fie dintre cei acei 5% bogați, fie dintre cei care câștigă mai mult decât salariul minim și au reușit să pună ceva deoparte.

Atunci când vor veni din cei 45% care trăiesc la limita sărăciei, și care sunt cam decât populația țării noastre, abia atunci vom putea vedea ce înseamnă cu adevărat drama oamenilor care fug de la nimic, la nimic. Abia atunci drama lor va deveni și drama noastră.

Până atunci, cu speranța că nu va fi un atunci în primul rând pentru ei, să rămânem așa cum am fost până acum: iubitori ai aproapelui, fără a căuta la fața, hainele, banii sau mașina lui.